Identificare medico-legală, Partea 2.
Stabilirea sexului
Intrauterin
Dimorfism sexual minim
Copilărie
Atenuarea dimorfismului sexual antepartum
Adolescent/Adult
În perioada adolescenței și la adult, diferențele între sexe devin foarte pronunțate.
Vârstnic
La vârste înaintate, diferențele sexuale tind să se atenueze din nou.
Metode de identificare

Antropometrice
Identificare pe baza unor măsurători

Antroposcopice
Identificare vizuală

Computerizate
Parametri multipli, modele matematice complexe
Morfologia pelvisului
Pelvisul este cel mai dismorfic os, oferind elemente utile pentru identificarea sexului:
  • lungime pubis
  • lungime ischiatică
  • înălțimea totală
  • lățimea iliacă
  • lățimea incizurii ischiatice mari
  • adâncimea incizurii ischiatice mari
  • diametrul acetabular
Funcțiile discriminante bazate pe aceste caracteristici au o acuratețe >90% în determinarea sexului.
Majoritatea indivizilor prezintă caracteristici intermediare între sexe.
Dimorfismul sexual al pelvisului
Dimorfismul sexual al pelvisului
Dimorfism cranian
- se accentuează la pubertate
- se atenuează la vârste înaintate
- utilitate max - 20-55 ani
- cele mai dismorfice:
  • robusticitatea crestei nucale
  • mărimea procesului mastoid
  • ascuțimea marginii supraorbitale
  • proeminența glabelei
  • proiecția eminenei mentoniere
- funcții discriminante - acuratețe de până la 90%
Dimorfism cranian
Craniu masculin (stânga) și feminin (dreapta)
  • Fruntea masculină este mai înclinată, cea feminină mai verticală
  • Marginea supraorbitală este mai proeminentă la bărbați
  • Orbita masculină este mai pătrată, cea feminină mai rotundă
  • Mandibula masculină este mai robustă, cu menton proeminent
Metode odontostomatologice
Dimorfism sexual al dinților
  • extrem de variabil
  • există diferențe statistic semnificative, dar ele sunt mici ->id sexului pe baza dentiției utilă în studii populaționale nu pentru identificare
  • dentiția permanentă - dismorfism sexual maxim - canini - #medie de lungime =3-9%
  • dentiția temporară- dismorfism sexual maxim - incisivi, apoi molari
Parametri și măsurători
  • dist bucolinguală, dmax(suprafața labială coronară; suprafața linguală coronară)
  • dist mesiodistală = distanța dintre două linii paralele, perpendiculare pe planul axial, mesiodistal, al dintelui
  • greutatea caninilor m>f cu cca 2g (16 v 14g)
Caracteristici antropometrice
  • Femei: mai frecvente aplazia/hipoplazia incisivului lateral maxilar
  • Bărbați: mai frecvente hiperodonția, meziodenția, geminația incisivilor centrali, trei sau patru premolari sau doi incisivi laterali
Stabilirea sexului pe baza dentiției deciduale
  • Măsurarea distanțelor buccolinguală și mesiodistală pe hemiarcadele drepte
  • Includerea valorilor obținute într-un dintre cele cinci funcții discriminante obținute
Metoda Black
Metoda Zorba - dentiție permanentă
Utilizează molarii permanenți superiori (UM) și inferiori (LM), fiind cuantificați următorii parametri:
  • diametrul mesiobucal-distolingual coronar (MBDL)
  • diametrul mesiolingual-distobucal (MLDB)
  • diametrul mesiobucal-distolingual cervical (cervical MBDL)
  • diametrul mesiolingual-distobucal cervical (cervical MLDB)
Au fost construite 9 funcții discriminante, cea mai utilă fiind:
F3 = –46,849 + 0,650LM1cervicalMLDB+ 1,002LM2cervicalMLDB + 1,252LM1MBDL+0,837LM1cervicalMLDB + 0,712LM2 MBDL
Acuratețe 88,4%
Metoda Zorba
Stabilirea înălțimii
Măsurători ale oaselor
Măsurători ale unor oase (de regulă oase lungi) și includerea valorilor obținute în ecuații de regresie
Măsurarea completă
Măsurarea tuturor elementelor scheletice, în poziție anatomică; înălțimea obținută va fi apoi înmulțită cu un coeficient ce ia în calcul prezența țesuturilor moi și (ideal) și a gradului de micșorare a oaselor lungi odată cu creșterea intervalului postmortem
Metoda Raxter
  • calcularea înălțimii scheletice totale (IST), prin sumarea lungimii basion-bregma, coloanei vertebrale între C2 și L5, înălțimii anterioare a primului segment sacral lungimii fiziologice a femurului și tibiei (fără spina tibială dar cu maleola medială) și înălțimea talo-calcaneeană.
  • introducerea valorii obținute într-una din ecuațiile de regresie obținute, respectiv:
  • Hreală=11,7+0,996*IST (r=0,952) sau
  • Hreală=1,009*IST-0,0426*vârsta+12,1 (r=0,956)
Ecuații de regresie pe baza lungimii oaselor lungi
- H = 3,0379*Humerus+736m45+/-40,3mm;
- H = 2,3633*Femur (max)+634,56+/-33 și
- H = 2,5712*Tibie (max)+751,85+/-33,9
(studiu Ross&Konigsberg, caucazieni din Estul Europei)
Estimarea înălțimii pe baza unor măsurători craniene
  • Se pot stabili corelații între înălțime și circumferință sau alți parametri cranieni.
  • Erorile standard - mai mari decât la oasele lungi
  • Utilă când sunt găsite cranii izolate.
  • Orientativ, circumferința craniului este circa o treime din înălțimea corpului în cazul persoanelor de dimensiunii medii
Ecuațiile Chiba și Terazawa
  • H=1,51 (diametru cranian+circumferință craniană)+59,4+/-6,81 pentru sexul masculin
  • H=1,41*circumferința craniană+82,2+/-5,89 pentru sexul feminin și
  • H=2,02*( diametru cranian+circumferință craniană)+22+/-7,28 pentru ambele sexe
Stabilirea rasei
Noțiunea de rasă
Noțiunea de rasă - extrem de discutabilă actual datorită mixului interrasial crescut
Diferențe extreme
Diferențele prezentate sunt cele extreme, mediile fiind mult mai puțin intense
Importanța caracteristicilor
Caracteristicile identificate au, dpdv ml o importanță mai mare pentru reconstrucția facială decât pentru identificarea rasei
Forma palatului dur
Stabilirea rasei pe baza caracteristicilor dentare

Metoda antropometrică
Forma și mărimea dinților pe baza indexului coronar.

Caracteristici la africani
Dinți mai largi (diametrul bucolingual mult crescut față de cel mesiodistal), cu precădere la nivelul molarilor 2 inferiori, urmați de caninii superiori

Dinții anteriori
Diametrul bucolabial mai mare la cei din Africa subsahariană decât la europeni

Dinții posteriori
Diametrul bucolabial mai mare la europeni
Dimorfism canini (rasă, sex)
Dinți în formă de lopată
dinți în formă de lopată/dublă lopată —> mongoloid, amerindian, eschimoși
Lopată
Lopată dublă
Dinți - imagini detaliate
Dinți în formă de lopată
Taurodontism
Cuspa Carabelli
Metaconul molar
Molar 4
Taurodontism și metaconul molar
Taurodontism (stg), metaconul molar 2 superior (dr) - ambele mai frecvente la mongoloizi
Cuspa Carabelli și molar 4
Cuspa Carabelli, mai frecventă la europeni
Cuspa Carabelli, mai frecventă la europeni
Molar 4. Mai frecvent la unele populații africane
Molar 4. Mai frecvent la unele populații africane
Reconstrucție facială
Manuală
Reconstrucția facială poate fi realizată manual, folosind tehnici tradiționale de sculptură și modelare.
Computerizată
Reconstrucția facială poate fi efectuată cu ajutorul tehnologiei computerizate, utilizând software-uri specializate de modelare 3D.
Etapele reconstrucției faciale
Analiza craniului
Etapa inițială a reconstrucției faciale implică o analiză detaliată a craniului pentru a obține informații esențiale.
Date demografice
Se analizează date demografice pentru a determina caracteristicile generale ale individului.
Caracteristici unice
Se identifică inserții musculare, caracteristici antroposcopice sau antropometrice, date care permit stabilirea sexului, vârstei, înălțimii, rasei.
Adăugare de markei tisulari profunzi
Markeri tisulari profunzi
depind de rasă, sex
Țesut muscular și adipos
Adăugare de țesut muscular profund și țesut adipos
Adăugare caracteristici de vârstă și rasă
Adăugare caracteristici care țin de vârstă și rasă (riduri, păr)
Adăugare obiecte de podoabă caracteristice perioadei, afilierii religioase, etc.
Reconstrucție facială - imagini finale
Reconstrucția facială este o tehnică importantă în identificarea medico-legală, oferind o reprezentare vizuală a feței unei persoane bazată pe structura osoasă a craniului. Această metodă poate fi crucială în cazurile în care alte metode de identificare nu sunt disponibile sau sunt insuficiente.
Imaginile finale ale reconstrucției faciale pot oferi indicii valoroase pentru identificarea victimelor sau a rămășițelor umane neidentificate. Aceste reconstrucții combină cunoștințe anatomice, antropologice și artistice pentru a crea o reprezentare cât mai precisă a aspectului persoanei în timpul vieții.
Deși nu sunt 100% exacte, reconstrucțiile faciale pot ajuta la generarea de piste în investigații și pot facilita recunoașterea de către public sau membrii familiei în cazurile mediatizate.